Examinarea campului vizual la copii mici-o provocare

Evaluarea câmpurilor vizuale la pacienții tineri este o provocare

Cea mai mare provocare în testarea câmpului vizual este suspiciunea unui defect de camp vizual la copii. O serie de simptome pot fi relevante, de exemplu dificultăți in găsirea cuvintelor la textul scris, dificultăți de citire,saritul peste linii de text scris,omitere de litere sau cuvinte etc.Oftalmologul ar trebui să fie conștient că unii copii compensează defectele de câmp vizual cu rotatii compensatorii ale capului legate de pierderea vizuală a câmpului si care nu sunt legate de strabism.

Intoarcerea excesiva a capului spre stanga sau dreapta sau folosirea simtului tactil - atingerea pentru a se orienta in mediul inconjurator pot fi indicii ca exista un defect de camp vizual.Unii copii pot avea asociate deficite motorii sau senzoriale, de exemplu, copiii cu paralizie cerebrală pot avea o hemipareză pe partea deficitului câmpului vizual. Copiii cu o anomalie cunoscută a sistemului nervos central care include un accident vascular cerebral perinatal, encefalomalacia, leucomalacia periventriculară, craniofaringiom, adenom hipofizar sau gliom de cale optică sau o anomalie sistemică sau genetică cunoscută, cum ar fi neurofibromatoza, ar trebui să fie supuse unor teste de perimetrie(evaluarea campului vizual)Alte indicații pentru testarea campului vizual sunt prezența anomaliilor retiniene și tulburări congenitale ale căii vizuale anterioare.

Opțiuni în testarea câmpurilor vizuale

Sunt disponibile multe opțiuni care pot fi utilizate pentru evaluarea câmpurilor vizuale, fiecare cu limitările sale implicite. Testarea câmpului vizual se face în general binocular și monocular. Cu toate acestea, menționam că, dacă un pacient are un defect bitemporal, testarea trebuie făcută monocular, deoarece este posibil ca defectul să nu fie evident atunci când testarea se face binocular.Testele vizuale de confrontare, în care copilului i se arată jucării și oftalmologul monitorizează răspunsurile, este procedura cea mai de bază ,care nu s-a schimbat semnificativ de-a lungul deceniilor. Folosind tehnica saccadică, oftalmologul mută obiecte în fața copiilor mici pentru a observa sacadele oculare; la copiii mai mari, poate fi folosit numărarea degetelor sau testul obiectului cu un mic obiect roșu.

Perimetria in arc este o tehnică veche dar valabila în timp, în care bebelușii pot fi examinati folosind o lumină intermitentă pentru a testa răspunsul copilului la lumină.Perimetria Goldmann este o altă metodă de testare în care o lumină se deplasează de la periferie spre centrul vederii. Copilul semnalează când detectează lumina apăsând un buton ; această metodă funcționează cel mai bine cu pacienții cooperanți,de regula la copii peste 7 ani de varsta. Analizatorul câmpului vizual Humphrey, o metoda bine consacrata, este o altă opțiune, însă utilizarea sa este extrem de dificilă la copii mici.